joi, 25 octombrie 2018

Zbor Bucureşti - Baltimore

             
                      Şi.....marea aventură a început!

                 Drumul către America l-am început la ora 23.00, atunci când am plecat din Galaţi spre Bucureşti.A fost destul de obositor, având în vedere că am călătorit pe drum de noapte, însă am avut măcar avantajul  drumurilor libere.În jurul orei 4,30-5,00 am ajuns la Aeroportul Otopeni.Nu m-am gândit că la ora aia, atât de dimineaţă, aeroportul va fi un adevarat furnicar.Bagaje, tineri şi bătrâni, femei, bărbaţi şi căţei, formau un amalgan ameţitor.Emoţiile....cât casa!Necunoscut şi dorinţă, ambele împletite, întrepătrunse şi amplificate cu fiecare minut ce trecea peste noi.
                      Pentru început ne-am orientat unde trebuie să lăsăm bagajele mari, cele de cală.În minte mă rugam la toţi sfinţii ca bagajele noastre să nu depăşească kilogramele acceptate prin biletul de călătorie.Asta în ciuda faptului că acasă le-am cântărit de zeci de ori.Însă câtarul meu e unul obişnuit, din acela pe care te cântăreşiti acasă, destul de vechi.În plus bagajele nu stateau nemişcate pe el.
                      Am ajuns la ghişeul unde am predat cele 2 geamantane.Operatoarea le-a pus eticheta ;i am scapat de ele.
                    Apoi am trecut prin filtrul de securitate.Am pus pe bandă bagajele de mână, poşeta de umăr, telefonul, cureaua de la blugi.
                     Aveam biletele tipărite de acasă, aşa că am căutat poarta de îmbarcare, aflată în zona liberă a aeroportului.
                       Apoi...cuminţi am aşteptat să curgă timpul.

                   
                      Pe la ora 7,45 s-a format o coadă în dreptul porţii.Am arătat biletele, ne-a verificat paşapoartele  şi am urcat   în primul avion.Prima dată am zburat cu Taromul.Deşi am auzit numai lucruri rele despre cei de la Tarom, pot să zic că, faţă de cei de la WOW, au fost super!
                         În primul rând Taromul oferea posibilitatea de a ne petrece timpul într-un mod cât mai plăcut.Puteam să ne legăm la wifi-ul avionului.În reţeaua proprie puteam vedea pe telefon  documentare, asculta muzică, sau viziona filme.Aveam la alegere din 5 filme, din care unul era desene animate.
                          Pe la jumătatea călătoriei ni s-a adus mâncare...specific românească:fasole bătută, piure.....gem, unt şi pâine.
        
                        Timpul a curs repede şi cele aproape 3 ore au trecut.În avionul Taromului erau şi monitoare pe care puteam vedea altitudinea şi temperatura.






                           După 2 h, 50 min am aterizat pe aeroportul din Stockholm, unde am stat 2h, 20 min.Am recuperat bagajele de cală.
                          Din aeroportul din Stockholm am schimbat compania aeriană, aşa că până în Baltimore am zburat doar cu WOW.Ca să zic aşa....au fost bilete ieftine, dar nu se face să te zgârceşti la costul biletelor pentru că nu ţi se asigură de banii aştia decât zborul şi atât.Şi un pahar de apă dacă doreşti, trebuie să îl plăteşti.Nu primeşti mâncare, nu ai niciun tv, nimic absolut.Dacă ar fi să mai plec încă o dată, nu aş mai cumpăra bilete la WOW.
                           Iarăşi am predat bagajele de cală, iarăşi am trecut de securitate.Măcar de data asta am lăsăm bagajele în grija companiei de zbor şi le mai ridicăm tocmai în State.
                          Zborul cu cel de-al doilea avion a fost unul foarte greu pentru mine.Poate din cauza emoţiilor, poate din cauza altitudinii şi a presiunii, poate din cauza aerului condiţionat din avion , pe care nu m+a dus mintea să-l opresc de deasupra capului, ori poate toate cumulate, fapt e că m-a luat o mare durere de cap, ce binişor, a crescut în intensitate.Aveam la mine un solpadeine pentru dureri de cap.L-am luat, dar durerea de cap nu-mi trecea.Ba din contră...era din ce în ce mai apăsătoare.Atât de apăsătoare, încât, nu am rezistat tentaţiei şi în cele din urmă am dat la boboci.În mica baie din avion, în turbulenţe...la 12.000 m ....dar ce mai conta?Un pic m-am mai revenit!...dar nu detot!
                          Sfatul meu prietenesc: întotdeauna să aveţi la voi pastile pentru durerile de cap!
                         Al doilea zbor a durat 3h, 25 min.Am cumparat din avion apă şi cafea.Destul de scumpe.Am aterizat apoi pe aeroportul din Rezkjavik.Un aeroport mic, curat, mochetat din cap în cap, populat de călători ce aveau ca destinaţie în mare parte multe din oraşele americane.E un fel de nod către America.Aici am stat foarte puţin, pentru că avionul nostru a avut întârziere.Adică am coborât din unul şi ne-am aşezat la coadă la ultimul din seria noastră.Nu am apucat nici să cumpărăm ceva de mâncare.Trecuseră deja multe ore de când noi eram pe drumuri.Faptul că ne deplasam tot în urma orei, eram tot pe timp de zi.Asta ne-a cam înnebunit.


                          Ne-am îmbarcat în ultimul şi cel mai lung zbor.Obositor drum.Nu am scăpat de durerea de cap.În cele din urmă am cerut o pastila stuardezei.Incredibil, mi-a adus.Cu apă, fără bani.La apă mă refer, fără bani.
                              În rest , de foame, a trebuit să cumpărăm ceva de mâncare, apă.Nu exagerez atunci când spun că am cheltuit cred că vreo 100-150 $.
                               Am zburat cam 7 ore.De sus vedeam gheţarii, apoi Canada.

                                
                      După mai bine de 24 ore se făcea şi la noi noapte.La ora 18,30 am aterizat în Baltimore.Visul meu de a păşi în America avea să se împlinească.Am aterizat cu bune şi rele, cu oboseală şi dorinţa de a termina călătoria aceasta lungă.


                             Am păşit pe un aeroport mare, curat, aerisit.Am ridicat bagajele şi ne-am îndreptat către ofiţerul de securitate.
                               În momentul ăla nu mai simţeam oboseala.Eram atât de fericită de zâmbeau şi chiloţii pe mine!Capul mă durea în continuare, dar ce mai conta? Eram aici!Acum!Hip Hip!Urrra!!!

Începea aventura mea americană!Prin vamă am trecut în 10 minute!
                     La poarta de ieşire ne-a aşteptat Geanina, pe care nu o văzusem din 1990.Am îmbrăţişat-o cu lacrimi în ochi.Am stat preţ de câteva momente aşa, să ne revenim...să ne adunăm.Deci se poate.Sunt prietenii şi legături care bat timpul şi distanţa.
                    Afară am urcat în maşina cu care ne-au aşteptat.Le-am făcut cunoştinţă soţilor noştri.
                    Şi rulam....rulam în maşină prin America...pe o autostradă.Visam?Nu -nu!Eram aici!

luni, 22 octombrie 2018

Cadouri sau mici atenţii pentru prietenii din America

       Iată-ne întoşi din vacanţa din Statele Unite ale Americii.
       Tot ce pot să spun e că America a fost mult mai mult peste aşteptările noastre.O ţară deosebită.Oameni civilizaţi şi politicoşi.O constantă însoţeşte această ţară: totul se întreţine, totul se ţine din scurt, nimic nu e la voia întâmplării.Viaţa nu e uşoară acolo.Populaţia munceşte de dimineaţa până seara.Interesant e cum s-a reuşit unirea atâtor oameni din atâtea ţări, din atâtea culturi, religii, obiceiuri, aşa încât împreună să progreseze.
        Dar...rămâsesem la micile atenţii pe care le-am dus prietenilor din America şi Canada.
        M-am tot gândit şi răzgândit ce aş putea duce celor de acolo, lucruri, obiecte pe care să nu le aibă deja sau să le ducă dorul.
        Pentru prietena mea, fiicele ei,  precum şi pentru sora ei din Canada şi fiica ei, am cumpărat ii.



        Pentru bărbaţi am cumpărat pălincă, însă am lăsat-o până la urmă acasă, întru-cât, după ce am întrebat pe ocolite, am aflat că ei nu agreează băutura cu o aşa mare tărie.Dar...ca idee...
         Pentru fete şi fetiţe: brăţări achiziţionate de la mănăstirile din nordul Moldovei.

Am mai dus nişte farfurioare din ceramică şi câţiva metri de tricolor românesc.

În plus am avut un catalog de prezentare a municipiului Galaţi.
Sper doar că micile atenţii au ajuns undeva, la sufletul prietenilor mei.

marți, 18 septembrie 2018

Ce luăm în bagajele pentru vacanţa în America

             Duminică, fix cu o săptămână înainte de a pleca în vacanţa noastră minunată în Statele Unite ale Americii, compania de unde am achiziţionat biletele de avion mi-a trimis un email prin care mă îndemna să îmi fac bagajele.Deci....am trecut la treabă!

                 Noi o să plecăm în zona Washington DC, aşa că va trebui să ţinem cont în primul rând de zona în care mergem.Din fericire, în această parte a Americii clima e asemănătoare cu cea din zona în care locuiesc eu.
                Deasemenea vom petrece cateva zile şi în New York.Apoi ne vom reîntoarce in Baltimore şi dacă totul va fi aşa cum ne-am planificat noi, vom sta vreo 3 zile şi în Toronto, Canada.
Hainele pe care am ales să le împachetez vor trebui să fie în deplină concordanţă cu vremea, locurile pe care le vom vizita,evenimentele la care vom participa.
Zic evenimente, pentru că în Toronto vom sta la sora colegei mele din liceu, iar fiica acesteia împlineşte anii şi o vom serba cu toţii atunci, împreună.
             Atunci când am gândit ce voi pune în bagaj am ţinut cont şi de perioada pe care o vom petrece atât de departe de casă.Dar, am zis că e suficient să aleg haine pentru o săptămână.Apoi le putem spăla.
            Am cântărit destul de des cele două trolere pentru a nu depăşi kilogramele prevăzute în bilet.În cazul nostru, fiecare bagaj de cală nu trebuie să depăşească 20 kg.
                 La sfatul prietenei mele am rulat hainele şi le-am prins cu elastice.Cam aşa:

                  Pentru fiecare în parte, am pus următoarele:
  1. paşaport(+ copii ale paşapoartelor, să fie acolo)
  2. biletul electronic de avion comun pentru toţi membrii familiei, scos la imprimantă în 3,4 exemplare
  3. cam 5-6 tricouri de fiecare
  4. cate o bluză, două cu manecă lungă
  5. cam 6 perechi de şosete, chiloţi
  6. o pereche de blugi(+ cea de pe noi cu care călătorim pe drum).Pentru mine am mai luat încă 2 perechi de pantaloni din tercot.
  7. geacă impermeabilă(cumpărată de la Decathlon)
  8. şapcă
  9. o pereche de adidaşi(+ una cu care vom fi încălţaţi pe drum)Pentru mine nişte balerini, în plus
  10. pantaloni lejeri, scurţi de stat în casă
  11. pentru mine un creion dermatograf, fard ochi, fard obraz, rimel
  12. încărcătoare pentru telefoane şi laptop, dar doar cablul.
  13. o să mai luăm la noi euro şi dolari
  14. bani în contul de mastercard de la BT
             Nu am luat la noi periuţe de dinţi, pastă de dinţi, săpun, deodorant, pe care deja ni le-a cumpărat Geanina, prietena mea.
              Tot în trolere am pus şi cadourile pe care le-am pregătit pentru ambele familii la care vom sta.Dar despre cadouri o să  povestesc într-o postare viitoare.
                Pentru că tot ce am dorit să iau mi-au încăput în cele 2 trolere, ba mi-a mai şi rămas loc, iar bagajele de mână sunt deocamdată goale,  o să repartizez parte din ele şi în acestea: 2 bagaje care ar trebui să aibă fiecare până în 10 kg.Plus un rucsac în care soţul meu îşi va pune laptopul şi ce o mai încăpea, tot aşa, în 10 kg.
                  Deocamdată cam în stadiul ăsta suntem.
                Emoţii cât casa, sperante şi vise de împlinit!E ok în viaţă să acumulezi proprietăţi pe care, mai apoi să le poţi lăsa urmaşilor, dar eu zic că alea mai pot aştepta.Viaţa e ca un fulger scurt, aprins, luminos ce sclipeşte orbitor doar o dată.