Nu stiu ce s-a intamplat anul asta, insa nu prea pare ca am cam trecut prin primavara si ca ne indreptam spre vara.E frig, urat si ploua.
De vreo 2 saptamani nu mai stau ziua acasa cu Stef.Nu pot spune ca merg la serviciu pentru bunastarea familiei,pt ca eu o percep mai mult ca pe o munca voluntara.Dar ma rog..o iau ca pe o alta etapa a vietii mele.
Sper ca in maxim 2 saptamani sa trimitem dosarul spre Vienna.Sper din toata inima sa fie alegerea cea mai buna din viata.Nu stiu daca sa regret sau nu.Dar sincer..am o mare durere in suflet.Sunt nehotarata.Insa poate in 2 ani cam cat dureaza toate formalitatile sa ma limpezesc cumva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Zic şi eu că: